Boala Parkinson este o afectiune neurologica, degenerativa, care face parte din categoria tulburarilor sistemului motor al creierului, fiind a doua maladie neurodegenerativa ca si frecventa, dupa Boala Alzheimer. Aceasta afectiune se datoreaza degenerarii (distrugerii) progresive si ireversibile a neuronilor din mai multe arii cerebrale, cu precadere a celor din substanta neagra mezencefalica si a ganglionilor bazali, structuri cerebrale responsabile de controlul miscarilor. Referitor la cauza acestei boli, desi aceasta ramane deocamdata necunoscuta, exista totusi anumiti factori genetici si factori externi implicati in aparitia acestei boli neurodegenerative.

In ce priveste simptomatologia bolii Parkinson, trebuie specificat faptul ca aceasta afectiune are, de regula, un debut insidios (treptat), iar manifestarile clinice majore ale acestei afectiuni sunt legate de tulburarea motilitatii (miscarii):

• bradikinezie (lentoare in miscari), hipokinezie (dificultate in initierea miscarii), hipomimie (diminuarea miscarilor mimice), hipofonie (vorbire monotona si soptita), micrografie (scris de mana mic, ilizibil)
• rigiditate musculara cu fenomenul de ''roata dintata''
• tulburare de mentinere a posturii si echilibrului, mersul cu pasi mici, caderi frecvente
• tremor de repaus localizat la nivelul mainilor, picioarelor, sau chiar la nivelul fetei.

Pe langa simptomatologia motorie, in boala Parkinson mai apar o serie de semne si simptome non-motorii, cum ar fi tulburari ale mirosului, dificultati de deglutitie (inghitire), sialoree (salivatie abundenta), tulburari de somn, confuzie, depresie, hipotensiune ortostatica, constipatie, hipersudoratie (transpiratie in exces), tulburari de evacuare a vezicii urinare, dureri, amorteli, stare de oboseala.

In ce priveste tratamentul curativ al bolii Parkinson, trebuie mentionat faptul ca, aceasta afectiune neurologica este incurabila.  Tratamentul de baza al bolii Parkinson e cel medicamentos, care consta in administrare de medicatie dopaminergica, din care fac parte preparate pe baza de Levodopa (Madopar, Isicom, Nakom), agonisti dopaminergici (Pramipexol, Ropinirol, Rotigotina), inhibitori de MAO de tip B (Rasagilina, Selegilina), inhibitori COMT (Entacapone), precum si medicatia nondopaminergica, cum sunt anticolinergicele (Romparkin, Akineton) sau medicatia neuroprotectoare.

Pentru pacientii care, in timp, nu mai raspund la medicatia mai sus prezentata sau prezinta anumite complicatii, care se datoreaza atat progresiei bolii cat si medicatiei, exista posibilitatea tratamentului chirurgical cum ar fi stimularea cerebrala profunda.

De asemenea se poate administra gelul intestinal de Levodopa/Carbidopa (Duodopa).  Aceasta metoda permite o administrare continua a preparatului printr-o pompa portabila direct in duoden sau in portiunea superioara a jejunului.  Dispozitivul poate sa fie setat cu parametrii de administrare adaptati individual fiecarui pacient astfel incat sa se obtina un maxim de eficienta cu un minim de efecte adverse. Acest preparat este dedicat pacientilor cu forme avansate de boala Parkinson care nu mai este controlata de medicatia obisnuita.  Implantarea sondei la nivelul intestinului se face endoscopic.

Pe langa tratamentul semnelor motorii, este disponibila terapia farmacologica a semnelor si simptomelor non-motorii, cum sunt cele descrise mai sus.

Prin urmare, tratamentul Bolii Parkinson are ca scop principal ameliorarea calitatii vietii pacientului, aceasta vizand atat controlul simptomatologiei, cat si incetinirea progresiei bolii.

Alaturi de tratamentul farmacologic, descris mai sus, exista si optiuni de tratament non farmacologic, care vizeaza diferite disfunctionalitati ale acestei afectiuni. Astfel, sunt disponibile:

• elemente de terapie fizicala, cum este cazul kinetoterapiei, active si pasive, a terapiei ocupationale, elemente terapeutice utile in ameliorarea bradikineziei, a rigiditatii sau a tremorului;
• de asemenea, instatibilitatea posturala si tulburarile de mers, care pot atrage dupa sine caderi frecvente, pot fi si ele ameliorate prin proceduri specifice de posturari si exercitii de reeducare a mersului;
• pe langa simptomatologia motorie a Bolii Parkinson, tratamentul de recuperare al acestei afectiuni neurologice vizeaza ameliorarea limbajului prin terapie de specialitate, care cuprinde, in functie de particularitatile individuale, exercitii de antrenare a musculaturii aparatului fono-articulator, imbunatatirea componentei expresive si receptive a limbajului, ameliorarea deficitului de deglutitiei;
• deficitul cognitiv (afectarea memoriei, atentiei, orientarii in timp si spatiu, a capacitatii de calcul) care se poate instala in timp, in cursul evolutiei bolii, se poate ameliora, pe langa tratamentul medicamentos si prin proceduri de stimulare cognitiva. 
• Pe langa interventiile amintite mai sus, sunt utile si benefice, miscarea regulata, alimentatia bogata in fibre vegetale, hidratarea corespunzatoare, toate aceste contribuind la  mentinerea un status fizic si psihic cat mai optim.  Trebuie mentionat faptul ca, pentru a obtine rezultate cat mai eficiente in ce priveste recuperarea in boala Parkinson, e nevoie de o abordare holistica a acestei probleme, aceasta abordare necesitand o echipa multidisciplinara, alcatuita din medic neurolog, medic de reabilitare medicala, kinetoterapeut, fizioterapeut, psiholog, logoped, asistent medical, etc.

In concluzie, atat tratamentul medicamentos, cat si cel de recuperare al bolii Parkinson, are ca scop principal asigurarea unei calitati a vietii pacientului cat mai apropiata de cea normala.