Desi poate parea un termen pretentios si uneori greu de pronuntat, kinetoterapia e un termen ce provine din limba greaca si inseamna terapia prin miscare. Este una din procedurile utilizate in recuperarea medicala in scop profilactic sau terapeutic si foloseste exercitiul fizic intr-un ansamblu de metode si tehnici aplicate individual in functie de diagnostic, de particularitatile pacientului si deficitul functional al acestuia.                                                                                                                                                  

Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt urmatoarele:

• Corectarea si mentinerea posturii şi aliniamentului corporal;

• Cresterea si mentinerea mobilitatii articulare;

• Cresterea si mentinerea fortei musculare;

• Cresterea si mentinerea rezistenţei musculare;

• Cresterea si mentinerea coordonarii, controlului si echilibrului;

• Corectarea deficitului respirator ;

• Antrenamentul la efort;

• Reeducarea sensibilitatii;

• Relaxarea;

• Scaderea durerii.

Toate aceste obiective au ca scop final cresterea calitatii vietii si reluarea activitatilor de zi cu zi. Sfera  de afectiuni pentru care se aloca kinetoterapia este foarte mare, incepand de la simpla durere de spate, cu care la un moment dat toti ne confruntam si pana la afectiuni grave, neurologice in care pacientul ajunge sa depinda in totalitate de apartinator.

In durerile de spate, indiferent de cauza, si mai ales in cele cronice, pacientul nu mai desfasoara anumite activitati, evita “efortul fizic” din teama de durere. Acestea duc la o scadere a fortei si a rezistentei musculare si scaderea mobilitatii iar apoi la o crestere a durerii. Se creeaza astfel un cerc vicios.Kinetoterapia este cea care rupe acest lant, ajuta pacientul sa-si reia activitatile printr-un program riguros care tonifica musculatura ce sustine coloana, invata pacientul cum sa-si protejeze zona afectata (scoala spatelui) astfel incat sa reintre in normalitatea desfasurarii activitatilor de zi cu zi.

AVC-urile fiind tot mai frecvente, kinetoterapia ocupa un loc foarte important in recuperarea hemiplegicilor. Trebuie pornit de la ideea ca recuperarea deficitului motor se sprijină în principal pe miscare. Pacientul reinvata sa stea in sezut, sa se ridice in picioare si apoi sa reia mersul cu dispozitive ajutatoare si apoi independent. Kinetoterapia antreneaza bolnavul sa traiască nu la limitele disabilitatilor sale, ci la maximum abilitatilor sale, crescand calitatea acestora.

In afectiunile ortopedice: fracturi, luxatii, entorse, rupturi ligamentare, politraumatisme etc., kinetoterapia este cea care care ajuta la o mai rapida si mai buna recuperare a pacientului.

Aceasta terapie este utila in tratarea si prevenirea unor afectiuni ale organelor interne, boli cardiorespiratorii, metabolice si chiar digestive. Se stie, de exemplu, ca efortul fizic controlat poate reduce valorile tensiunii arteriale in hipertensiunea arteriala sau poate reduce valorile glicemiei din diabetul zaharat.

Un program kinetoterapeutic trebuie intotdeauna inclus in orice schema terapeutica a artrozei. Orientarea programului se face in functie de stadiul clinico-anatomo-functional al bolii. Miscarea, dozata si controlata oportun, este indispensabila pentru mentinerea lubrefierii articulare, incetinind limitarea progresiva a amplitudinii miscarilor articulare si conservarea tonusului muscular.

Obiectivul fundamental al tratarii spondilitei este mentinerea si cresterea  mobilitatii segmentelor afectate, atunci cand este diminuata datorita proceselor inflamatorii anchilozante. Acest obiectiv se realizeaza in primul rand prin miscare. Pentru a avea rezultatele dorite, kinetoterapia trebuie instituita precoce, individualizata si adaptata la forma clinica si stadiul evolutiv al fiecarui pacient in parte.

In pediatrie, kinetoterapia se aloca unei game largi de afectiuni:

• deviatii ale coloanei, platfus, genu-val, genu-var, luxatii congenitale de sold;

• rahitism, obezitate, afectiuni metabolice

• neurologice: encefalopatii infantile sechelare sub toate formele sale de diplegie, tetrapareza, cvadriplegie;

• boli genetice;

• autism.          

Asadar, kinetoterapia printr-o evaluare, stabilire a restantului functional, impunerea unor obiective si atingerea lor, contribuie la o recuperare mai rapida a pacientului .