Tratamentul cu morfina este invaluit si in prezent in multe mituri care au originea in vechea intrebuintare a opiului, ca drog, adica utilizare recreationala. Faptul ca morfina a fost mult timp restrictionata pentru administrare la pacienti, fiind indicata doar pacientilor terminali, in special la pacientii terminali cu boli neoplazice, a dus la perpetuarea conceptiei ca morfina este un medicament cu indicatie numai in cazuri terminale sau in cursul anesteziei generale, ca are multe efecte secundare (intre care cele mai de temut sunt depresia respiratorie si adictia, care la pacientii terminali nu ar mai conta) si chiar ca grabeste moartea. Toate aceste prejudecati au fost spulberate pe parcursul vremii datorita descoperirilor medicale din ultimele 5 decenii si datorita utilizarii pe scara larga a aestor medicamente.

In continuare vom prezenta cateva mituri despre tratamentul cu opioide si adevarul stiintific in legatura cu ele.

1. Mit: Morfina se administreaza numai in ultimele stadii ale bolii si numai la pacientii cu cancer.

• Adevar: morfina si alti opioizi, medicamente care au acelasi mecanism de actiune cu morfina (putand fi substante naturale sau de sinteza) se administreaza pentru tratamentul durerii de mare intensitate, indiferent de cauza care o produce si indiferent de durata tratamentului. Opioizii fac parte din medicamentele anestezice si se administreaza in perioada perioperatorie, pe o durata determinata de timp. Tot opioizii sunt medicamentele de electie pentru durerea cronica de mare intensitate, circumstanta in care tratamentul poate dura ani de zile, cu pastrarea unui stil de viata cat mai apropiat de normal.

2. Mit: Morfina da dependenta, adica pacientul va dori sa ia in continuare morfina, chiar daca nu are durere.

• Adevar: Pentru a intelege acest concept, trebuie mentionat ca exista dependenta fizica, prezenta la multe medicamente si dependenta psihica (adictie). Teama in legatura cu morfina si ceilalti opioizi se refera la dependenta psihica, adica de adictie. Morfina a fost utilizata ca drog pentru efectul euforizant pe care il produce. Daca morfina si opioizii sunt administrati pentru tratamentul durerii, efectul euforizant este considerat un efect secundar nedorit, pe care pacientii il percep negativ. Dependenta psihica la opioizi in cazul pacientilor cu durere este foarte rara. Administrarea in scop recreativ a stupefiantelor produce intr-adevar adictie. Dependenta fizica la medicamente, asa cum am mentionat, este relativ frecventa. La multe medicamente si substante organismul se adapteaza la tratament, iar intreruperea brusca a administrarii se soldeaza cu aparitia unor efecte secundare de gravitate diferita, reunite sub numele de sindrom de abstinenta. Acesta este cazul medicamentelor antipsihotice, a antihipertensivelor, chiar si al banalului algocalmin sau al cafelei. In cazul opioizilor sindromul de abstinenta are manifestari grave. Pentru a evita aparitia sindromului de abstinenta, in cazul in care tratamentul poate fi intrerupt, se reduce treptat doza zilnica de opioid pana la intreruperea totala.

3. Mit: Riscul de depresie respiratorie.

• Adevar: Depresia respiratorie este un efect secundar grav, dar rar. Apare de cele mai multe ori la debutul tratamentului opioid. Daca titrarea opiozilor la inceputul tratamentului se face progresiv, riscul de depresie e redus. Tahifilaxia (toleranta pentru un anumit efect al medicamentului) la depresia respiratorie apare devreme in cursul tratamentului, asa incat la pacientii la care tratamentul cu opioizi este in curs, depresia respiratorie nu se produce.

4. Mit: Toleranta la efectul analgetic, care este efectul terapeutic al morfinei (reducerea efectului antialgic pana la disparitia acestuia), apare rapid.

• Adevar: Toleranta la efectul analgetic al opioizilor se dezvolta lent. Doza de opioid se poate creste treptat pana la doza necesara. Daca reapare durerea in cursul tratamentului opioid, de cele mai multe ori, cauza este accentuarea durerii sau aparitia unui alt focar de durere, de intensitate mai mare.

5. Mit: Morfina are efecte secundare inacceptabile.

• Adevar: Morfina si ceilalti opioizi au efecte secundare. Acestea se manifesta in general la inceputul tratamentului, tahifilaxia pentru efectele secundare apare dupa cateva zile de administrare. Greata, varsaturile, pruritul, ameteala si alte efecte secundare dispar in timp. Constipatia este singurul efect secundar care se mentine pe toata durata tratamentului. Pentru toate efectele secundare exista tratament, care incepe concomitent cu tratamentul opioid si care se administreaza pe toata perioada in care acestea sunt prezente. 

6. Mit: Prescrierea morfinei si a altor opioizi prea devreme pe parcursul prezentei durerii de mare intensitate, epuizeaza modalitatea de a asigura analgezia in continuarea evolutiei bolii.

• Adevar: Morfina si opioizii nu au doza maxima recomandata pentru administrare. Doza zilnica administrata poate fi crescuta atat cat e nevoie, efectul analgetic fiind dependent de doza. Exista si posibilitatea rotatiei opioidului. Raspunsul analgetic este individual. Uneori pacientii au efect analgetic mai bun la un anumit opioid. Rotatia opioizilor permite optimizarea tratamentului.

7. Mit: Morfina si celelalte opioide afecteaza organismul si grabesc moartea.

• Adevar: Morfina si opioizii nu afecteaza direct nici un organ. Efectele secundare sunt efecte farmacologice nedorite, care uneori pot fi utilizate pentru ameliorarea altor simptome. De exemplu, constipatia datorata morfinei poate fi un efect secundar benefic in cazul pacientilor cu diaree prin alterarea absorbtiei intestinale (sindrom de intestin scurt).

Speram ca acest articol v-a raspuns la unele intrebari importante pe care le-ati avut despre morfina. Pentru alte informatii utile, va recomandam sa cititi in continuare articolele Edu Polaris si sa ne adresati intrebarile voastre in comentarii.

Multa sanatate!