Astmul bronsic este o afectiune inflamatorie a cailor respiratorii, caracterizata print-o reactivitate crescuta a arborelui traheo-bronsic si se manifesta printr-o ingustare generalizata a acestuia, ca forma de raspuns la unii stimuli, dar poate ceda spontan sau in urma terapiei.

Astmul bronsic poate sa apara la toata varstele, dar predominant la cele tinere. Aproape 50% din cazuri debuteaza pana la varsta de 10 ani, iar 30% pana la 40 de ani. Raportul dintre sexe este de 2/1 masculin/femeie la varsta copilariei, egalizandu-se la varsta de 30 de ani.

Este obligatorie tinerea sub control a astmului prin tratament medicamentos (steroizi, antiinflamatoare, bronhodilatatoare, inhalatoare), dar trebuie sa avem in vedere beneficiile kinetoterapiei respiratorii in ceea ce priveste scaderea dozelor de medicamente, implicit a reactiilor adverse, scaderea episoadelor de criza astmatica si implicit imbunatatirea sistemului respirator.

Cum se poate ameliora astmul bronsic?

Exercitiile aerobice aduc bolnavilor respiratori semnificative ameliorari ale capacitatii de efort (pana la 35%). Aceasta crestere a tolerantei la efort prin antrenament aerobic se realizeaza prin:

• Ameliorarea ventilatiei printr-o mai buna coordonare a „pompei” motrice toraco-abdominale, printr-un bun antrenament al musculaturii respiratorii, care va lucra cu un consum energetic mai mic;
• Cresterea suprafetei de schimb alveolo-capilar cu ameliorarea raportului ventilatie-perfuzie, care va duce la un mai bun schimb gazos (oxigen, dioxid de carbon);
• Cresterea extractiei oxigenului la periferie si presiunea partiala a acestuia;
• Ameliorarea performantelor cardiace si a conditiei psihice, cunoscuta cu un grad mare de impact asupra dispneei.

Kinetoterapia respiratorie reprezinta principalul mijloc terapeutic de recuperare in cazul bolilor bronhopulmonare, cum este astmul bronsic. Planul de tratament este bazat pe 3 notiuni fundamentale:

• Posturarea;
• Reeducarea respiratorie;
• Gimnastica corectoare.

Postura corecta pentru o respiratie fiziologica cuprinde intreg corpul, dar mai ales muschii posturii si cei accesori ai respiratiei.

Prin reeducarea respiratorie se urmareste dirijarea aerului la nivelul cailor respiratorii superioare, reeducarea respiratiei costale, a celei diafragmatice si controlul si coordonarea respiratiei.

Respiratia costala depinde de mobilitatea coloanei vertebrale si a coastelor, astfel ca o flexie (aplecare inainte) a coloanei va creste oblicitatea coastelor, iar extensia coloanei va bloca miscarea diafragmului. Inclinarea laterala a coloanei va inchide jumatate de torace de aceeasi parte (hemitoracele homolateral), facilitand expiratia pe cealalta parte si va deschide jumatate de torace opusa, facilitand inspirul.

Pentru constientizarea miscarii si executiei respiratiei costale, kinetoterapeutul va solicita expirul pacientului, presand puternic pe torace, pe masura ce expirul se apropie de final. Inspirul va incepe cu o contrarezistenta pe torace care va scadea treptat. Datorita acestei tehnici obtinem si marirea ventilatiei zonei pulmonare subiacente si cresterea fortei musculaturii regionale.

Ce este diafragmul?

Diafragmul este principalul muschi respirator, deplasandu-se cu circa 3 cm si determina 65% din aceasta ventilatie. Pentru corectarea respiratiei diafragmice, trebuie sa actionam asupra asa numitei respiratiei abdominale, deoarece diafragmul nu poate fi controlat voluntar.

Refacerea controlului si coordonarii respiratiei este un obiectiv deosebit de important, exercitiile urmarind o constientizare a unei scheme ventilatorii adecvate deficitului functional respirator. Ritmul respirator va trebui scazut la 12-14 respiratii/minut, controlat concomitent cu volumul curent (volumul de aer mobilizat in cursul unei ventilatii de repaus. Raportul inspir/expir trebuie sa fie de ½ iar fluxul de aer din ambii timpi va fi egal. Ultima etapa a acestui program este controlul respiratiei in miscare si efort. Se va incepe cu exercitii executate pe un singur ciclu respirator, apoi controlul respiratiei in mers, crescandu-se numarul pasilor pe fiecare etapa respiratorie. Pe acelasi principiu se exerseaza si urcatul scarilor, respectand progresivitatea.

Gimnastica de corectare este obligatorie, deorece o respiratie normala este dependenta de forma si forta trunchiului si abdomenului, acestea trebuind corectate, indiferent de celelalte obiective care au in vedere corectarea tulburarilor fiziopatologice respiratorii. Prin gimnastica se urmareste:

• Asuplizarea coloanei vertebrale cervicale si decontracturarea muschilor adiacenti;
• Corectarea lordozei cervicale cu tonifierea muschilor cefei;
• Mobilizarea centurii scapulare si a umarului, cu tonifiere musculara;
• Corectarea deviatiilor coloanei cervico-dorsale si coborarea umerilor ascentionati;
• Corectarea cifozei (cocoasei) si tonifierea musculaturii interscapulare (dintre omoplati);
• Decontracturarea musculaturii spinale si tonizarea musculaturii abdominale;
• Asuplizarea coloanei lombare, delordozare si decontracturarea musculaturii lombare;
• Mobilizarea bazinului;
• Invatarea tinutei corecte a corpului si corectarea contracturilor in flexie a soldurilor.

Se urmareste refacerea posturii fiziologice de respiratiei prin recastigarea unui bun aliniament, asuplizarea articulatiilor centurilor si trunchiului si obtinerea destinderii peretelui abdominal.

Este bine de stiut ca in Romania exista un microclimat de electie in tratamentul bolnavilor respiratori, mai ales a celor cu astm bronsic. Acesta este microclimatul de salina. Spre deosebire de aerul exterior, cel de salina se caracterizeaza prin constanta parametrilor fizici, chimici si microbiologici, care duc la valori reduse ale indicilor de stres. Puritatea aeromicroflorei si cantitatile mari de sodiu, calciu si magneziu contribuie la ameliorarea tabloului clinic al pacientului cu astm bronsic.

Kinetoterapia respiratorie realizata in salina va avea un efect mai mare in ceea ce priveste imbunatatirea statusului respirator si scaderea pana la disparitia crizelor de astm. Este important sa tinem cont de contraindicatiile curei la salina (speleoterapiei): status astmaticus (astm bronsic cu obstructie bronsica severa, persistenta), TBC pulmonar, cord pulmonar cronic, insuficienta cardiaca, neoplazii, boli reumatice in puseu acut etc.

Kinetoterapia respiratorie realizeaza efecte terapeutice importante la pacientii astmatici, ocupand un loc de baza in asistenta acestei boli cronice si in cresterea capacitatii de munca, a performantelor fizice si psihice ale individului sau a starii de bine.

Echipa medicala de recuperare nu doar tratează afectiunile, ci contribuie si la prevenirea bolii si la imbunatatirea starii pacientilor. In sprijinul recuperarii, pacientii beneficieaza de pachete medicale care includ proceduri si consulturi multidisciplinare.

Speram ca toate aceste informatii sa va fie de folos. Daca aveti intrebari, lasati un comentariu mai jos.