Dementa se refera la aparitia unor simptome psihice cu implicatii in functionarea sociala, profesionala si intelectuala a persoanelor care prezinta un proces de deteriorare rapida si ireversibila a creierului, prin distrugerea neuronilor. Progresia acestui fenomen neurodegenerativ se traduce printr-o deteriorare mai lenta sau mai rapidă a abilitatilor functionale, cognitive (memorie, atentie, limbaj, gandire, planificare, organizare etc.) si comportamentale. Exista mai multe forme de dementa, insa dintre acestea, cea mai frecventa este dementa in boala Alzheimer, care este responsabila pentru aproape 60% dintre cazurile diagnosticate. Din pacate, stiinta nu a reusit inca sa furnizeze un tratament eficace pentru aceasta maladie teribila, fapt care face cu atât mai importanta identificarea cat mai precoce a primelor semne ale bolii. Daca exista sansa diagnosticarii precoce, tratamentele existente sunt capabile sa produca o incetinire a progresiei bolii, ducand la o crestere considerabila a duratei de supravietuire si mai ales, a calitatii vietii pacientilor.

Ar putea sa fie Boala Alzheimer?
Toata lumea stie ca, odata cu varsta, e normal să devenim ceva mai “uituci”.  Prin urmare, cum poate cineva sa deosebeasca un moment stanjenitor in care unul din seniorii nostri uita un detaliu, de un debut de boala Alzheimer? 

Trebuie subliniat faptul ca circa 1 din 8 varstnici de peste 65 de ani are aceasta forma devastatoare de dementa. In fazele sale incipiente, boala poate sa treaca nediagnosticata chiar si de catre un specialist, ce sa mai vorbim de prieteni sau membrii familiei. Totusi, exista cateva semnale de alarma care pot duce la diagnosticarea corecta si precoce a bolii ai pe care le putem urmari.

CARE SUNT SEMNALELE DE ALARMA?
1. Memoria si vorbirea
In fazele incipiente ale bolii, memoria pe termen lung a informatiilor din trecutul indepartat al pacientului ramane nealterata pe cand cea pe termen scurt, a informaaiilor de data recenta si foarte recenta, poate sa dea semne de slabiciune. Cel afectat ar putea sa uite o discutie pe care a avut-o de curand, ar putea sa intrebe de mai multe ori acelasi lucru sau ar putea avea probleme sa isi aminteasca anumite cuvinte sau nume.

2. Comportamentul
Pe langa afectarea memoriei si a vorbirii, boala Alzheimer poate sa produca stari de confuzie, de dezorientare si modificari comportamentale. Persoana afectata poate sa se piarda in locuri foarte cunoscute. Poate sa inceapa sa nu se mai ingrijeasca, sa-si neglijeze igiena personala, sa poarte haine murdare, sa nu-si mai spele parul. Poate sa prezinte schimbari bruste si inexplicabile ale starilor de dispozitie, greseli de judecata.

De cele mai multe ori, speriati de aceste stari tulburatoare, pacientii incep sa prezinte iritabilitate, tendinta de izolare sociala, anxietate marcata sau chiar episoade depresive.

NU IGNORATI ACESTE SEMNE!
Este foarte greu sa te confrunti cu gandul ca o persoana draga, un parinte, ar putea avea aceasta boala si negarea este prima reactie a majoritatii oamenilor supusi acestui test amar, dar este mult mai bine sa consultati un psihiatru mai devreme decat mai tarziu.

In primul rand, pentru ca diagnosticul ar putea sa fie diferit de ceea ce banuim. Poate sa fie efectul unui Episod Depresiv Major, a unor tulburari endocrinologice (ex. Hipotiroidismul), a unor tulburari metabolice, cardiovasculare sau neurologice, multe dintre ele fiind tratabile daca sunt corect si rapid diagnosticate. Iar daca e totusi o dementa in boala Alzheimer, tratamentul este cel mai eficient in fazele incipiente ale bolii.

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA BOALA ALZHEIMER?
Pana in acest moment, nu exista o metoda unica si general valabila pentru diagnosticarea acestei maladii. Prin urmare, odata ce se ridica aceasta suspiciune, medicul specialist psihiatru la care trebuie sa va prezentati va efectua o serie de evaluari multidisciplinare pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului. 

Pasul 1 : este necesar un examen psihic atent, care trebuie, cu ajutorul membrilor apropiati din familie si a pacientului, sa stabileasca gradul de afectare a pacientului din mai multe puncte de vedere, fata de nivelul anterior debutului simptomatologiei. Se evalueaza functionarea profesionala, sociala, atentia, memoria, gandirea si afectivitatea.

Pasul 2: efectuarea unui examen psihologic de catre un psiholog clinician, care va stabili gradul de afectare cognitiva si functionala, cu ajutorul unor scale clinice cum ar fi MMSE şi GAFS.

Pasul 3: consulturi care sa excluda posibilitatea de a avea o cauza de alta natura pentru simptomele prezentate. Se vor efectua, daca e cazul, examinari neurologice, endocrinologice, cardiologice, dar si un examen imagistic cerebral, cum ar fi o tomografie cerebrala computerizata sau, preferabil, un RMN cerebral. Toate aceste examinari vor aduce informatii suplimentare despre creierul pacientului, eliminand riscul de a avea o tumora cerebrala sau un accident cerebral.

In unele cazuri se poate indica efectuarea unei punctii lombare pentru recoltarea unei probe de lichid cefalo-rahidian (LCR) si dozarea unor compusi specifici acestei boli, numiti proteina Tau si beta-amiloid.

Imediat dupa confirmarea diagnosticului, odata cu intelegerea mai profunda a implicatiilor informatiilor furnizate de atre medic, apar o serie de intrebari firesti ale apartinatorilor celor afectati. Iata cateva dintre cele mai frecvente:

Q1. La ce sa ne asteptam?
R1. Pronosticul bolii Alzheimer este aproape imposibil de stabilit de la inceput. In fiecare caz in parte, boala va urma cai diferite si va genera probleme din cele mai variate. Uneori, simptomele se axeaza mai mult in aria psihica, alteori se complica in sfera neurologica, insa nu se poate sti de la inceput. În unele cazuri, se produce o agravare rapida si brutala a simptomelor, care duc la stari de confuzie si afectare severa a memoriei in cativa ani, indiferent de demersurile terapeutice abordate. In alte cazuri, boala are o evolutie lenta si predictibila, care permite o mentinere indelungata a autonomiei si calitatii vietii pacientului. In aceste conditii, se poate aprecia ca această boala poate sa evolueze de la debut si pana la deces intre 10 si chiar 20 de ani. Din pacate, statistica ne arata ca, de la momentul diagnosticarii, cei afectati supravietuiesc intre 3 si 9 ani, in functie de precocitatea diagnosticarii si a initierii tratamentului psihiatric.

Q2. Cum se trateaza boala? 
R2. Pentru ca pana la acest moment nu s-a reusit obtinerea unui tratament medicamentos care sa fie capabil sa vindece aceasta boala, speranta se pune in acele scheme de tratament care par sa incetineasca progresia bolii si deteriorarea psihica si sociala a afectate. Obiectivele tratamentelor existente sunt mentinerea cat mai indelungata a autonomiei si a calitatii vietii persoanelor afectate.

Q3. Cum ne va afecta boala Alzheimer viata?
R3. In fazele incipiente ale bolii, cei dragi noua ar putea sa aiba probleme in a se ingriji singuri, apar probleme la gatit, efectuarea cumparaturilor, plata facturilor, invatarea lucrurilor noi (cum sa foloseasca un celular sau aparat casnic modern). In fazele mai avansate, pacientii pot sa aiba probleme tot mai mari de orientare si de memorie, se pot rataci in locuri familiare sau pot sa nu mai recunoasca persoane apropiate, uneori chiar propriii copii sau parteneri de viata. In fazele cele mai avansate apar probleme grave de coordonare motorie, imposibilitatea de a se îmbra0ca, de a se deplasa, apar probleme de echilibru si caderi frecvente cu riscuri majore de fracturi grave (fracturi ale membrelor superioare, fractura de col femural, fracturi craniene etc.). De asemenea, pot sa apara momente de agitatie psiho-motorie cu agresivitate fizica, incontinenta urinara, pierderea limbajului.

Q4. Este afectata abilitatea de a conduce autoturisme?
R4. Din pacate, aceasta boala implica afectarea coordonarii, a reflexelor, a memoriei, a abilitatii de a se orienta, care sunt strict necesare la volan. Daca vedeti aceste semne si nu reusiti sa convingeti pacientul sa renunţe la condus, cereţi ajutorul medicului curant. Riscurile sociale implicate in aceste cazuri sunt considerabile. In cazurile mai grave, cand pacientii refuza sa se conformeze indicatiilor familiei sau a celor medicale, se poate solicita o reevaluare oficiala a capacitatii de a conduce autovehicule sau ridicarea permisului in cazurile mai grave.

Q5. Sunt utile exerciţiile fizice?
R5. Toată lumea ştie că o viaţă normală trebuie să conţină cât mai multă mişcare şi pacienţii cu boala Alzheimer nu fac excepţie. Studiile recente au demonstrat utilitatea activităţii fizice în lupta cu deteriorarea cognitivă. Implicarea în activităţi sportive de grup, adaptate condiţiei medicale este cu atât mai utilă, furnizând şi angrenarea socială necesară pacientului.

Q6. Care este rolul familiei şi apropiaţilor?
R6. În cazul în care sunteţi în situaţia de a îngriji un pacient suferind de demenţa Alzheimer, trebuie să vă informaţi foarte bine cu privire la evoluţia şi particularităţile acestei boli. Pe umerii dumneavoastră va fi o mare responsabilitate şi vor fi necesare eforturi foarte mari. Va trebui să faceţi faţă atât manifestărilor pacientului cât şi reacţiilor dumneavoastră la stresul la care veţi fi supus. De multe ori, capacitatea de a decide în cunoştinţă de cauză a pacienţilor cu boala Alzheimer se deteriorează rapid, trebuind să supliniţi acest rol prin instituirea tutelei prin instanţa de judecată. De asemenea, va trebui să vă luptaţi cu tendinţa de a oferi pacientului “pe tavă” tot ce are nevoie, fără a mai solicita de la el să se implice în nicio activitate, fapt care va duce la grăbirea şi sporirea dependenţei lui de dumneavoastră. Asiguraţi-vă că încercaţi să-l implicaţi în toate activităţile cotidiene, ca o formă de antrenament cognitiv, pentru a păstra cât mai mult timp abilităţile funcţionale.

Q7. Care sunt provocările celor care au grijă de o persoană cu Alzheimer?
R7. Dacă în fazele incipiente ale bolii pacienţii ştiu şi înteleg ce li se întâmplă, pe măsura ce aceasta avansează, pot să apară situaţii extrem de tulburătoare. Pacienţii pot să devină suspicioşi, paranoizi, chiar violenţi, vă pot acuza de tot felul de lucruri – că le furaţi banii, că-i otrăviţi, că îi ţineţi închişi, pot încerca să “evadeze”. În toate aceste cazuri trebuie să cereţi ajutorul medicului psihiatru.    

Q8. Cum gestionăm fazele avansate ale bolii?
R8. În fazele mai avansate ale bolii, problemele pot să impună instituţionalizarea pacientului într-o unitate specializată de îngrijire asistată medical, unde pacienţii sunt supravegheaţi şi îngrijiţi de personal calificat. Trebuie să ţineţi cont că de multe ori în aceste faze, pacienţii nu-şi mai recunosc nici rudele cele mai apropiate şi ridică mari probleme din cauza incontinenţei sfincteriene, a problemelor de echilibru, de menţinere a igienei sau a problemelor de deglutiţie.În cazurile terminale, se indică internarea pacienţilor în secţii spitaliceşti de Îngrijiri Paliative, pentru asigurarea unui confort fizic şi psihic adecvat.